Am avut 3 tentative de plată a amenzii la sediul Poștei Mari din Timișoara unde este amenajat un ghișeu pentru plata taxelor, impozitelor, amenzilor etc. De fiecare dată am întâlnit aceeași domnișoară draguță care de fiecare dată a fost asistată telefonic de un așa-zis Dragoș din back office.
Numai că până acum nu a reușit să îmi încaseze suma și să îmi elibereze chitanța, pentru că, „nu ne merge netul”.
- Asta înseamnă ?
- Înseamnă că trebuie să mai vii o dată
Repetați procedura de 3 ori și trageți concluzia.
Pentru cei care sunt curioși vă propun GHIȘEUL.RO unde să puteți achita electronic obligațile către stat.
Vineri, la ceva eveniment al corespondenților radio și tv din State a fost proiectat un scurt metraj înfățișându-L pe Obama in postura de supererou. Creatorii au primit și replica în discursul Salvatorului de după proiecție …
Ca în fiecare zi zeci sau chiar sute de mesaje tip mass sar din utilizator în utilizator până se umple întreg peisajul mioritic.
Astăzi un astfel de mesaj mi-a atras anenţia pentru că mi-a ajuns de la 4 persoane care nu se cunosc între ele iar mesajul provenea de la Ministerul Mediului
Trimis de Ministerul Mediului: Stiti unde se arunca uleiul din tigaie dupa o friptura facuta acasa ? Chiar daca nu facem foarte des friptura, cand o facem, aruncam uleiul folosit in chiuveta, nu-i asa? Aceasta e una dintre cele mai mari greseli pe care le putem face. De ce o facem? Pur si simplu pentru ca nu e nimeni care sa ne explice cum se face corect. Cel mai bun lucru pe care il putem face este sa asteptam sa se raceasca si sa il punem in sticle de plastic, sau de sticla, sa punem dopuri la sticle si sa le aruncam la gunoi. UN LITRU DE ULEI FACE APROXIMATIV UN MILION DE LITRI DE APA NON POTABILA, CANTITATE SUFICIENTA PENTRU O PERSOANA PENTRU 14 ANI. Daca tu alegi sa trimiti acest email prietenilor tai, mediul iti va fi recunoscator.
Surprinzător conţinutul este corect !
Iată ce am găsit pe un site străin
(…) Do not discharge frying oil or food particles in sinks or toilets as they cause blockages and make sewage treatment more difficult. Sabesp (Sao Paulo Sanitation Company) recommends putting the oil in a well-closed recipient (bottle) and disposing it of as common organic garbage. Other specialists state that the oil should ideally be taken to a nearby recycling center.
Find recipes to make soap from cooking oil at the website www.triangulo.org.br. According to Açăo Triângulo NGO, which collects vegetal oil at households and companies, a liter of oil contaminates 1 million liters of water – that is enough water for a person for 14 years. It happens because the oil prevents the exchange of oxygen, killing plants, fish and microorganisms. Oil also affects the soil permeability causing floods. (…)
Cam aceeaşi chestie ! Aşadar trebuie sa mulţumim sursei acestui mesaj pentru traducere !
Oricine ar fi transmis acest mesaj a fost bine intenţionat, dar acela sigur nu a fost ministerul mediului !!
De ce
1. Fiindcă nu exista Ministerul Mediului. Numele lui este de fapt Ministerul Mediului si Dezvoltării Durabile şi nu cred că cineva care lucrează acolo ar fi omis acest lucru.
2. Nu are nici o referinţă
3. Site-ul official nu vorbeste despre acest mesaj
Rezultă că acesta a fost doar garanţia ca mass-ul va fi transmis mai departe.
Mesaj de la mine pentru “Minsiterul Mediului”: ID-ul meu de messenger e razvan_2000. Când aveţi timp vă rog să mă adăugaţi în lista dumneavoastră de prieteni. Dacă doriţi am si Hi5, Facebook, Myspace, şi altele. Putem colabora pentru viitoare campanii de informare a ELECTORATULUI. Am în listă doar persoane majore care vă vor vota pentru astfel de iniţiative !
Batem palma ?!
Cu siguranţă aţi auzit sau aţi folosit acesta sintagma când v-aţi înţeles cu o altă persoană la nişte prestaţii reciproce sau unilaterale. A bate palma nu înseamnă nimic altceva decât a contracta. Pe cât de ciudat vă poate suna unora pe atât de banal sună altora. La baza oricărei convenţii stă principiul consensualismului care ne spune că pentru a încheia valabil un contract trebuie să ajungem la un acord de voinţe, adică să ne înţelegem sau mai bine spus…. să batem palma. Art. 942 c.civ. ne spune “Contractul este acordul între două sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge între dânşii un raport juridic” fără a fi necesar ca acest acord să îmbrace forma scrisă decât în situaţii express prevăzute de lege… aşa că atenţie când şi cu cine bateţi palma că pe lângă obligaţia morală de a vă ţine de cuvânt mai este şi cea legală.
Timișoara -> cantină cam din părți …… “best price in town” -> 15LEI meniul -> 4EUR (la cursul din 10.03.2008)
Milano -> rețea de restaurante și fast food-uri (peste 30) care au contract cu universitatea și oferă prețuri reduse pentru studenți astfel:
Pentru studenți ERASMUS :
-un meniu cu felul 1, felul 2, desert/fruct, suc și o chiflă = 2.80EUR sau
-cumperi fără să plătești de 3.24 EUR/zi (in weekend și sărbători legale de două ori)
Pentru studenți italieni:
-un meniu cu felul 1, felul 2, desert/fruct, suc și o chiflă = 0 EUR (1 dată pe zi) sau
-cumperi fără să plătești de 6.48 EUR/zi (in weekend și sărbători legale de două ori)
Ultimele zile au fost poate cele mai ciudate din ultima perioadă și mi-au pus serios la încercare psihicul provocându-mi sentimente dintre cele mai paradoxale. Pragul dintre entuziasmul de a studia în Milano și disperarea provocată de sentimentul de repulsie și neadaptare a fost situat la intrarea în cămin unde în loc de recepționer am întâlnit un cvasi-boschetar îmbrăcat în trening de pe piață, cu căciula trasa de jumătate pe cap făcând parcă aluzie la un prezervativ. Am semnat niște hârtii după care m-a condus spre camera 3.07 a cărei ușă se deschide cu tot cu toc, drept pentru care colegii o țin majoritatea timpului deschisă ca nu cumva să treacă careva pe coridor să nu îi salute.Era deja aporape ora 13:00 și încă nu mâncasem decât un sandwich pe autostradă, așa că decid să merg sa îmi cumpăr ceva, dar portofelul mi-a făcut program așa că a trebuit să caut un bancomat. Cum nu se putea mai bine în toată zona bancomatele sunt” out of service ”; nici nu e de mirare având în vedere că m-am nimerit pe la periferie, iar nivelul de cultură și civilizație fac aproape imposibilă funcționarea acestora. Îmi aud limba maternă într-un accent urât mirositor și cu pigment închis care mă face să întorc capul pentru a da ochii cu ”ambasadorii” care se plimbau cu un cărucior de supermarket pe alee. Trec cu vederea întâlnirea și continui căutarea bancomatului care să mă scoată din impas. Drumul presărat de o combinație de resturi menajere, alimentare și de ce nu digestive, toate acestea alternând cu resturi sociale de prin toate colțurile țărilor din „lumea a 3-a” mă fac să privesc mai mult pe unde calc că deja avusesem prea mult noroc și nu mai aveam nevoie de altul.
După o plimbare prin ghetou găsesc în sfârșit bancomatul scot bani și mă întorc spre ”resi” , iar pe drum agăț niște mini pizze cu 1€ fiecare. Din nou mă întâlnesc cu conaționalii noștrii care își terminaseră „cumpărăturile” și acum depuneau eforturi să transporte atâtea plăci de pal pe un cărucior de supermarket(un fel de pick-up cu tracțiune animală). Posibil ca și ei să fi văzut filme americane în care casele au pereți din ghips carton și după modelul lor își construiesc acum case pe aici prin ghetou. E diferență de cultură, dar poate că într-o zi o să fie apreciați pentru că reușesc să construiască case ecologice, biodegradabile, si low-cost; in plus folosesc și vehicule care nu poluează deloc.
Ziua continuă în stilul caracteristic de cămin despre care o să scriu în alt post.
De fiecare dată când mai multă lume dorește să ajungă la doamna de la casierie se formează o grămadă de oameni aranjați în formă de disc în jurul funcționarei, după care legile învățate de pe vremea comunismului sunt puse în aplicare: „depărtezi picioarele pentru stabilitate, pui cotul și împingi”. Dacă sunteți amatorul unei astfel de situații iată câteva ponturi: evitați zonele de la perete, uși sau orice alte suprafeţe dure. Specialiștii în dinamica maselor spun că aceste poziții sunt deosebit de periculoase când persoanele se împing și se creează valuri strivind pe cei de la margine de suprafețe dure. E și normal, e mai ok să cad pe niște airbaguri demne de teste euroNCAP decât într-un colt de mobilier cu cuie ruginite si vopsea coclită.
În plus apar din când în când câte un luminat cu corzile vocale puternice și strigă cât îl țin plămânii cam cum crede el că trebuie să stai aranjat la coadă. Se ceartă cu vreo cățiva după care apare o lista scrisă pe o hârtie mototolită pe care trebuie să iți treci numele în ordinea în care ai ajuns la coadă.
Apar și jurnaliștii care nu fac decât să pună paie pe foc : „De cât timp stați la coadă? Vi se pare normal? Cine e vinovat?”
Mai există și sistemul cu numere de ordine dar care la noi se aplică în felul următor: Intri în instituție și vezi ca toată lumea iși ia număr te duci iți iei și tu și de pui la coadă. Te uiţi la cel din fața și sunt 2 posibilități: fie domnul are număr mai mare decât tine și deci trebuie sa stea în spatele tău, dar nu vrea, fie are număr mult mai mic și nu iți poți explica cine a luat celelalte numere dintre el și tine… dar ai să îi cunoști când se întorc din piață și se pun în fața ta !
Acesta e doar ilustrarea poastei organizări de care suferă majoritatea instituților din România, iar frecvența acestor evenimente este mult prea mare.
Statele mai civilizate au rezolvat multe astfel de situați prin așezarea unui cordon(sau bare metalice) care organizează coada într-un S astfel încât nimeni nu mai intră in față iar la capătul S-ului este o linie de așteptare. Pe măsură ce unul din ghișeuri se eliberează vei fi invitat să poftești. Se evită astfel și neplăcerea cauzată de un ghișeu care merge mai încet și persoanele care vin după tine ajung mult mai repede la ghișeul care merge repede. În plus la noi se mai practică următoarea situație: văd angajații că e coadă, deschid un nou ghișeu și îi invită pe ultimii de la coadă să poftească.
Așa că data viitoare stați ultimii, căci poate se deschide un nou ghișeu și veți fi primii.
