May/102
Mexicul si satele din vale
E vremea să scriu două cuvinte dintr-o poveste pe am spus-o de prea multe ori, și totuși încă nu am o versiune coerentă. E greu să adun laolaltă un inteval de peste o lună în care nici eu nu mai știam unde sunt și ce caut. Urma să aflu că universul nu are doar cele patru dimensiuni cu care am fost îndoctrinat la clasa de știință și imaginație de la clubul elevilor, și că mai există o dimensune pe care nu o pot definii, dar pe care o simțeam la fiecare răsuflare. M-am transformat încet ditr-o celulă eucariotă într-una procariotă, am lasat la o parte toate elementele ce nu imi foloseau și pe rând le-am construit la loc, din alte materiale, dar cu aceleași funcții. Povestea avea să de desfăsoare foarte dinamic, plină de neprevăzut și plină de intrigi. Tocmai acest fapt a stat pană la urmă la baza experienței plăcute. Am plecat de acasă intr-un mod destul banal, cu haine care probabil ar ajunge pentru o săptămână, un ghiozdan pentru aparat de fotografiat și cateva carti. Una din ele avea scris mare ”Mexico”, iar sub titlu era ilustrat un craniu, care lipsit de semnificație la acea oră a trecut neobservat. Nu aveam cum să știu că acea carte va deveni cel mai de preț element din ghiozdan și nici nu mi-aș fi imaginat că harta pe care am desenat traseul va expira de îndată ce voi coborî din avion. Urmează o lună nebună în care am crezut că sunt extraterestru, diversitatea culturală și socială îmi împingea fizicul și psihicul peste limite, de la intensiteatea unei metropole la liniștea unui sat în munți, de la a vorbi o limba pe care nu o cunosc până la a nu putea vorbi o limbă pe care credeam că o știu. Am ajuns să iubesc mâncarea care nu mi-a plăcut niciodată și să uit de fobiile mele referitoare la germeni, să dorm pe plajă și să port același tricou 5 zile la rând. Toate aceste lucruri minore nu au facut decât să creeze o atmosferă care conținea echilibrul chimic perfect.
Am încărcat un Ilford FP4 in aparatul pe film, care fiind cu 6 ani mai mare a fost însărcinat să aibă grijă de mine. Despre ce a urmat … enjoy:
PS: Selecţia e mai degrabă aleatoare deoarece îmi este foarte greu să aleg dintr-un număr foarte mare de fotografii.
Aug/091
Sziget
Am zis că merită să încerc să scanez un film la un laborator foto modest de la orășel. Însă scanările îmi amintesc de primele camere digitale care abia atingeau 1Mpx, și ală chinuit, nemâncat și tremurat. Totuși puțin din atmosfera a trecut de proba scanului și de aceea încerc să postez câteva cadre.
Jun/090
Alb si Negru 2
Una dintre fotografiile mele preferate…. poate lucky shot, poate nu. Beculețul s-a aprins imediat ce am zărit spectacolul vizual și în următoarea secundă luasem poziție lângă domnii. Rare sunt dățile când vad vârstnici atât de expresivi, atât de tipici. Și persoanele din fundal parcă trec repede prin cadru, defocalizați și neimportați, pentru că ei sunt doar o etapă pregergătoare și abia mai apoi vor dobândi primul plan în acest cadru.
Ilford Delta 100 + Ilfoson 3 + Canon a1 cu vreo 6 ani mai bătrân decât mine
Jun/092
Alb și Negru
Cei mai tineri locuitori ai complexului. Îi recunoști ? (…)
Asta pentru că ești ignorant și nu te uiți decât în shaorma aia mare pe care ai dat 11 lei și iți e frică să nu îți cadă ceva din ea, caz în care nu mai operează ”subrogația” . Oricum și dacă se scurge maioneza aia cu usturoi pe tine nu e de bine.
Suport: Ilford HP5, Ilfosol 3
Participa la ISO400
